Nu am fost niciodată o mare cheltuitoare. Am fost învăţată
să drămuiesc banii de fiecare dată când îi aveam în mână. Mama îmi spunea
mereu: “Ăştia sunt pentru asta, ăştia pentru astalaltă, iar ăştia vin aici
(deoparte).” Nu am fost un copil de bani-gata, tocmai de aceea nu m-am
împrumutat la nici un/o prieten(ă) vreodată.
Şi dacă tot am pomenit de copilărie, astăzi vreau să vă
vorbesc despre Şcoala de Bani, un proiect educativ marca BCR, care a promovat
bloggerii din campionatul de pe platforma Blogal Initiative să vorbească despre
ce au făcut ei cu primii bani economisiţi.
Mi-ar plăcea, după ce termin aceste rânduri, să îmi scrieţi
la rubrica “comentarii” ce aţi făcut şi voi cu primii bani economisiţi. Şi
fiindcă vă predau această ştafetă, ţin să vă anunţ că dacă vă înscrieţi la
acest concurs, puteţi câştiga o bicicletă Pegas.
Nu am fost un copil de bani-gata, v-am spus, ba chiar am
făcut câte ceva pentru fiecare ban primit. Am învăţat de mică ce este truda.
Tata, de exemplu, de fiecare dată când îmi doream câte ceva, ca să îmi dea
bani, îmi dădea şi o sarcină. Pentru câteva sute de lei (pe vremea aceea nu era
Ron-ul) mă punea să îmi fac singură curat în cameră, ori să duc coşul de gunoi
sau să îmi fac curat în şifonierul cu haine. Banii nu erau foarte mulţi.
Reuşeam, ce-i drept, să-mi iau câteva dulciuri, dar cei mai mulţi îi puneam
deoparte pentru a-mi îndeplini visul; acela de a-mi cumpăra o pereche de
pantofi pe care o vedeam dincolo de geamul unui magazin aflat în bazarul prin
care eu treceam în fiecare zi în drumul meu spre şcoală. Costau 300.000 lei.
Bine, nu erau de valoarea a 300 de lei de azi, dar erau totuşi bani. La cât
primeam eu de la tata şi mama, mi-ar fi trebuit un timp lung, dar niciodată nu
m-am demoralizat şi am strâns din dinţi. La început îmi mai luam din ei, la
şcoală, fiindcă nu puteam suporta să văd cum alţi copii au bani şi îşi cumpără
câte ceva de la magazinul şcolii, dar după un timp am renunţat să mai umblu la
puşculiţă. Parcă am presimţit că vor veni vremuri grele azi, când muncim mult şi
pe bani puţin; cam aşa făceam eu atunci.
Copiii de azi nu ştiu cât de greu se pot obţine banii. Ei au
i-Phone-uri, tablete, gadget-uri şi, uneori, plâng dacă nu le sunt schimbate cu
unele mai performante. Noi, cei de atunci, nu aveam curajul de a ne plânge. Dar nu
fac aici o evoluţie a involuţiei, căci nu acesta este scopul articolului.
Vă spuneam de Şcoala de Bani. Această şcoală mobilă, spun
mobilă fiindcă este practic un camion, iar programul în sine îi încurajează pe
tinerii cu vârste cuprinse între 7 și 14 ani să înveţe cum se câștigă, de fapt,
banii, cum pot face economii și cum să-i gestioneze la timp. Toate
acestea au loc cu ajutorul unor jocuri în cadrul atelierelor de educație
financiară desfășurate în camionul FLiP.
Cu acest camion poate că unii dintre voi v-aţi întâlnit până
acum şi îl veţi mai întâlni în următoarele oraşe: Bucureşti (16-17 iunie), Timişoara (14 septembrie – 8 octombrie), Arad (9-22 octombrie), Oradea (23
octombrie – 6 noiembrie), Deva (7-21 noiembrie), Sebeş (23 noiembrie – 3 decembrie),
Alba Iulia (4-13 decembrie), Sibiu
