Nu este despre noi astăzi, despre rutina de la locul de
muncă, despre trafic sau despre unele preţuri care cresc de la o zi la alta.
Este despre micuţii abandonaţi în centrele de plasament, acei micuţi fără
părinţi, uitaţi cu bună intenţie şi nerevendicaţi. Puţină atenţie, vă rog.
Faceţi pauză de la activitatea voastră şi citiţi câteva din rândurile mele. Nu
durează mul şi nu vă vor plictisi.
În sprijinul copiilor din această lume închisă sare o
asociaţie; Mână cu mână îi este numele. Ea a reuşit să pună pe şinele vieţii un
proiect conceput în beneficiul copiilor aflaţi sub o formă de protecţie în
centre de plasament, proiect implementat alături de Asociaţia United Hands
România, Fundaţia Refresh şi Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi
Protecţia Copilului Constanţa. Parte dintr-o platformă de programe dedicate
copiilor vulnerabili (Copii cu viitor), Mână cu Mână este un proiect
inedit, social – artistic, ce presupune în prim-plan expoziţii foto în spaţii
publice şi online pentru diseminarea campaniei.
Proiectul este unul naţional prin anvergura mesajelor
promovate în materie de sprijin pentru integrare a copiilor
instituţionalizaţi în comunitate, pentru binele general al societăţii, dar
implementarea (ca şi realizarea laturii artistice) se va face în principal în
două centre de plasament din judeţul Constanţa – Centrul de Plasament Antonio
din Constanţa şi Centrul de Plasament Delfinul din Agigea. Prin schimbul de
experienţe facilitat de Direcţiile judeţene pentru Protecţia Copilului , campania
va sprijini în mod direct copii din centre de plasament şi din alte
comunităţi din România.
În cadrul Mână cu Mână, copii institutionalizaţi au
fost implicaţi într-o activitate amplă ce a presupus mai întâi fotografii ale
mâinilor lor, realizate artistic de fotograful Horia Manolache, cu experienţa
semnificativă în proiecte sociale artistice în Bucureşti şi San Francisco . Mai departe, pe baza unor
discuţii cu copiii, s-au extras citate ce reprezintă dorinţe şi aspiraţii ale
acestora, proiecţii de viitor cu privire la familie şi cariera, diverse
considerente despre lume, viaţă, familie, societate. Cu ajutorul artistului
grafic Gabi Toma, fotografiile au fost însufleţite cu ilustraţii şi texte exact
pe baza cuvintelor exprimate de copii.
Mi-am ales şi una despre care să vorbesc, şi anume, cea cu
numărul 11. Câtor băieţi nu le place fotbalul şi câţi oare nu se visează
fotbalişti? Vă spun eu, aproape 95% iubesc sportul rege. Şi câţi nu vor să fie
cei mai puternici oameni de pe planetă, la toate capitolele? Vă spun eu, cam
toţi! Cam asta vrea să scoată în evidenţă
această fotografie. Am ales-o pentru că m-a impresionat uşurinţa cu care
micuţii şi-au expus mesajele pe ea, transmiţându-mi să nu cedez niciodată, că
visul nu se termină când eşti aproape de un compromise. Visul se mulează după
înâmplarea prin care treci.